Win! Win! Win! ... Dar fără Windows!

Imaginează-ți...

Te trezești (cumva) dimineața, ai chef să fii productiv, ți-ai făcut deja, mental, o hartă a activităților din ziua aia: deschizi laptopul, te uiți la mail-uri, răspunzi la ce trebuie, iar apoi direct la muncă. Simplu și direct. Deschizi laptopul, durează ceva, dar intră în meniul principal, iconițele nu se încarcă încă, dar aștepți...aștepți...mă rog, aștepți, dar, într-un final, se încarcă. Deschizi browserul și email-ul...nu înainte să primești un pop-up cu știri de la Microsoft...damn...cică vine recesiunea. Oricum, deschizi browserul, intri pe mail, începi să citești ce ai ratat de ieri. Te apuci să răspunzi la ceva important, scrii mail-ul până la jumătate. Înainte să apuci să gândești foarte mult:

Normal, normal...sistemul de operare pentru care ai plătit licență se decide că n-ai tu, lachete, autoritate să îi spui când se updatează. Vrea update acum și va obține update acum!
Asta a fost experiența mea pe Windows. E o amintire plăpândă, dar întărită de toți oamenii de pe lângă mine care urăsc arfele de divă ale lui Microsoft Windows. Și se vaită. Mult... Eu am decis că e prea mult, plătesc licență că să am ZERO control asupra sistemului meu de operare când am nevoie de el (ceea ce face laptopul meu să fie doar puțin mai mult decât o bucată fancy de aluminiu), am ZERO control asupra a ceea ce se întâmplă cu datele mele (o să am încredere în "opting out" când o să își schimbe Google motto-ul înapoi în "Don't be evil") și nivelul de customizare pe care mi-l permit este unul minim. Unde mai pun și nenumăratele probleme de tip "Eroare: VĂLEU" (https://www.youtube.com/watch?v=ySlikFRu818&t=123s), bluescreen of death sau pur și simplu performanța proastă fară niciun motiv.

Ajunge...introducing Linux!

"Ahem: GNU/Linux imbecilule!". Ăștia mai fanatici, așteptați, ajungem și acolo. O să pun istoria și contextul din spatele Linux la final.

Ce e ăla Linux?

Ceea ce numim azi Linux, nu e un singur sistem de operare, e un ecosistem format din mai multe sisteme de operare și programe utilitare. Sistemele de operare în sine sunt construite în jurul unui program principal, numit "kernel" (the Linux kernel) care îi oferă funcționalitatea cea mai de bază (mediatorul dintre hardware si sofware).

În ecosistemul ăsta avem mai multe "distribuții de Linux" din care să iți alegi. La bază putem avea distribuții precum Arch sau Debian care oferă un sistem de operare mai gol, fară multe modificări, dar al dracului de rapid și customizabil. Pe Arch s-au construit distribuții precum Manjaro și EndeavourOS (cel pe care îl folosesc și eu), iar pe Debian distribuții cum sunt Ubuntu (probabil cel mai cunoscut), PopOS! și Linux Mint. Sună complicat, dar nu e și o să vorbim despre cum să alegi o distribuție când ești începător imediat.

Motivul pentru care avem atâtea opțiuni când vine vorba de Linux, dar și motivul pentru care este COMPLET GRATUIT, e faptul că Linux e un sistem de tip FOSS. Free and Open Source Software, ("Free" as in "freedom", nu doar "free to use"). Asta înseamnă că tot codul care alcătuiește Linux e vizibil pentru toți. Oricine poate să îl vadă, testeze, să se joace cu el și să contribuie cu features. De asta Linux a devenit:

Cel mai de succes sistem de operare.

Să adresam elefantul din camera: cel mai popular sistem de operare pentru computere personale e Windows cu care Microsoft înghițea, în 2024, 78.16% din toate computerele de consum. Din restul 14,68% rulează macOS și, în coada clasamentului, cu minunatul procent de 4.52% stă Linux.

Dar dispozitivele pe care le avem pe birou sau în poală reprezintă o bucățică infimă din totalul de dispozitive care au nevoie de un sistem de operare, iar, în restul categoriilor, Linux căștiga categoric.

Amintim:

• Sistemul de operare Android a fost bazat pe kernelul de Linux.
• 96% din piața de cloud rulează Linux (da, inclusiv Microsoft si cloud-urile lor folosesc, ironic, tot Linux).
• 70% din toate serverele web rulează Linux.
• 75% dintre bursele de valori folosesc Linux pentru sistemele lor de trading.
• 100% dintre top 500 instituții financiare folosesc Linux.
• Toate top 500 supercomputere folosesc Linux.
• Din primele 1.000.000 cele mai mari servere, 96.3% folosesc Linux.
• Sistemul de operare folosit de Chromebooks, ChromeOS, e construit peste Linux, având 60% din piața de educație.
• 90% dintre efectele speciale din filmele și serialele tale preferate sunt făcute pe sisteme Linux cu software dedicat (ca DaVinci Resolve).

Când ne uităm la numerele astea și ne gândim la (pun intended) nenumărabilele (probabil 4-5 miliarde de dispozitive dacă luam în considerare sectorul IoT și Android) instanțe de Linux din jurul nostru, imaginea e clară: Microsoft Windows e...infim.

Deci, dacă vrei fiabilitatea, siguranța și customizabilitatea de care se bucură cele mai mari firme pe sistemele lor, vei vrea să folosești și tu Linux.

De ce?

La capitolul "de ce?" vreau să subliniez că nu e pentru toată lumea. Dacă ești un editor foto care nu poate să trăiască fară suita Adobe, din păcate, va trebui să rămâi pe Windows. Deși pentru casual editing și pentru majoritatea scenariilor există alternative foarte bune pe Linux, Adobe rămâne Windows-only.

Acestea fiind spuse, hai să trecem în revistă motivele pentru care să treci de pe Windows pe Linux:

1. Vrei un sistem minimalist și rapid.

Dacă te obosesc știrile direct în sistemul de operare, interfața ciudată și sistemul care e, în general, încărcat și greoi, Linux e alternativa cea mai bună. Poți să alegi un sistem minimalist cum e cel pe care îl folosesc și eu, EndeavourOS care vine instalat minimul de programe și utilități, oferindu-ți controlul de a instala strict ce vrei tu. E light, ușor de folosit și scoate toate distragerile din experiență de a folosi un calculator (fară glumă, are până și "zen mode"). Pe lângă asta poți să iți iei la revedere de la cele 2 eternități și jumătate de așteptare când cauți ceva în Windows File Explorer sau în Search Bar. În Linux, căutarea e mult mai rapidă direct în file explorer-ul de pe distribuția ta. SAAAAU poți să fi Gigachad și să foloseșți GREP direct în terminal.

2. Vrei să iți protejezi datele și identitatea digitală.

Oricare dintre sistemele Linux cunoscute vine cu avantajul că nu există nicio companie care îți extrage datele în nesimțire. Cum poți să fii sigur? Păi...have a look=) Linux e un proiect Open Source și distribuțiile de Linux la fel, deci, dacă ai cunoștințele necesare, poți să te uiți PERSONAL în codul oricărui sistem Linux și să te convingi că nu are telemetrie, că nu trimite date. Dacă nu ești expert, nu te îngrijora, sunt alții pentru tine. O comunitate IMENSĂ de dezvoltatori software, experți în securitate cibernetică și sisteme de operare monitorizează constant schimbările aduse proiectelor Linux. În trecut, când companii precum Canonical (compania care face sistemul de operare Ubuntu, cea mai cunoscută distribuție de Linux) au încercat să implementeze colectare de date, comunitatea a reacționat atât de repede și efervescent încât au abandonat gândul cu totul. Dacă vrei un sistem de operare pe care poți să îl tragi de mânecă atunci când greșește și asupra căruia ai control, join the Dark Side, use Linux!

Pe lângă asta, dacă faci jurnalism sau doar ești extra paranoic despre datele tale, ai distribuții menite SPECIAL pentru private browsing. Whonix e cel mai bun exemplu din categoria asta. Nu e făcut să fie instalat pe computer, ba chiar, merge doar virtualizat, dar este unul dintre cele mai sigure și private sisteme, dacă nu chiar cel mai bun sistem de tipul ăsta disponibil consumatorilor. Dacă nu ești fan hardcore pentru privatete și siguranță, un sistem normal Linux e suficient cât să te pună la adăpost față de majoritatea virușilor și colectării abuzive de date de pe Windows.

3. Vrei să iți customizezi sistemul.

Îl știi pe vericu ăla de are stage 2 și subwoofere pe un BMW la mâna a 6-a? Poți să faci echivalentul și pe Linux. V-o spune un om cu navigație pe Opel Astra 2003. Sistemul e complet la mana ta: vrei să fie totul minimalist și zen? You have it. Vrei să fie plin de blizz? Se face, sefu! Vrei să arați de parcă o să spargi serverele NASA cu HTML? Inclusiv asta poți să faci...

Există comunități întregi care se ocupă cu RICING (ricing însemnând fix acțiunea de a-ți infrumuseța sistemul; uita-te la r/unixporn). Uite ce tip de lucruri poți face pe Linux:

Poți să faci totul să arate și, mai important, să se comporte cum vrei tu.

Poți să ai shortcut-uri din tastatură care să faca ORICE, poți să ai orice program la startup sau să îl faci să pornească la orice oră vrei tu. Poți să iți automatizezi munca cu un script în bash (scris de ChatGPT, normal). Sistemul devine al tău și controlezi fiecare pixel și bucățică de memorie de pe el.

4. Vrei să redai viață unui sistem mai vechi.

Linux e ca o mașină de Formula 1: rapid și ușor. De aceea poți să îl pui chiar și pe hardware mai vechi și să îl faci să meargă brici. Pe când sistemele populare precum Linux Mint au cereri minime (2GB RAM, 20GB stocare), sistemele gândite special pentru hardware mai vechi, precum antiX Linux, se mulțumesc cu mult mai puțin (512MB RAM, 5GB stocare, incredibil de light).

5. Vrei să susții democratizarea software.

Dacă vrei să susții democratizarea soluțiilor software, să folosești Linux și chiar să donezi către Canonical sau The Linux Foundation, e o cale foarte bună de a face asta. Multe dintre programele pe care rulează internetul sunt Open Source. Folosind un sistem de genul pentru activitățile tale zilnice, susții inițiativa începută acum mult timp și faci ca ecosistemul să funcționeze din ce în ce mai bine și să ia popularitate și mai multă pe desktop. Deci poți să fii și un pui de activist pentru libertate doar folosind și susținând Linux.

Cum îți alegi distribuția potrivită

Fară să intru în tehnicalități, recomand:

• Dacă nu știi în ce te bagi și ce vrei să faci, folosește Ubuntu sau Linux Mint până înveți, sisteme bazate pe Debian, plug & play, perfecte pentru începători.
• Dacă vrei să te simți important, dar încă nu ai curaj și abilitați tehnice, încearcă EndeavourOS sau Manjaro , ambele bazate pe mărețul Arch.
• Dacă vrei să fie mai ușor să rulezi jocuri, Pop!_OS e alegerea potrivită (sau SteamOS dacă ai SteamDeck)
• Daca ești instituție și vrei ceva pentru elevii/studenții tăi: Alege intre Pop!OS și Ubuntu simplu.

O scurtă poveste a Linux

A fost odată la Bell Labs

Începem cu contextul istoric care a venit cu cam 30 de ani înaintea Linux. Prin 1960 computerele începeau să ia amploare. Din ce în ce mai multe companii încercau să le facă. Dar existau câteva probleme extrem de grave care trebuiau rezolvate:

1. Programele trebuiau încărcate pe computer, de obicei, pe rând, cu foarte puțină interacțiune între ele
2. Sistemele de operare erau direct legate de computer, făcute special pentru acesta. Imaginează-ți dacă de fiecare dată când cumperi un computer nou ți-ar trebui alt sistem de operare, făcut special pentru, de exemplu, laptopul tău și folosit DOAR pe acel model.
3. Era aproape imposibil pentru mai mulți utilizatori să folosească același sistem de operare.

Pe la mijlocul anilor '60, instituții de top ca MIT, AT&T (companie care, pe atunci, avea resurse aproape infinite și care a clădit bazele la aproape tot ce avem azi în materie de telecomunicații) și General Electric și-au unit forțele ca să rezolve problemele astea. Din sistemul CTSS (Compatible Time-Sharing System) al lui MIT, s-a născut un nou proiect, mare și ambițios, la care aceste entități behemot urmau să lucreze împreună: Multics (Multiplexed Information and Computing Service). S-a dovedit că până și mari instituții și companii pot să fie copleșite și, prin aprilie 1969, AT&T (cu tot cu divizia Bell Labs care lucra la proiect) s-a retras.

Istoria devine, de aici, stufoasă și n-aș putea să îi fac dreptate la finalul unui singur blog (poate nici într-o serie întreagă). Dacă vreți să ascultați mai pe larg întâmplările, spuse de unul dintre oamenii care a fost acolo și care a fost implicat direct, ascultați până la capăt:

• Unix: History and Memoir de Brian Kernighan (și OBLIGATORIU să citiți și cartea cu același nume).
• When Unix Landed de Computerphile.

Dar pe scurt: Trei cercetători de la Bell Labs, Ken Thompson, Dennis Ritchie și Doug McIllroy, ramași fară jucării în urma retragerii AT&T din proiectul Multics, au decis să își facă jucăriile singuri. Ken Thompson a pus mâna pe un DEC (Digital Equipment Corporation) PDP-7, o janghină de computer, deja bătrân de 4 ani, obsolete, cu o putere de 8k x 18bits, din care 4k erau pentru kernel și 4k pentru user. A fost, totuși, suficient încât să scrie un filesystem rudimentar care, în 3 săptămâni, a devenit prima versiune de Unix.

Uite ce spunea Thompson despre Unix, întrebat de Kernighan despre cum a ajuns la idee în 2003:

Imediat s-a alăturat și Dennis Ritchie care tocmai ce și-a terminat de rescris ș a redenumit limbajul B în C, adaugandu-i mai multe funcții, și, împreună, au rescris Unix în C. Acum Unix putea rula pe orice computer, nefiind constrâns să ruleze pe bătrânul PDP-7 pe care s-a născut.

Probleme în paradis

La început Unix a fost distribuit către universități cu o licență care le permitea să îl predea studenților. Începând cu anii '80, după ce în 1977 UC Berkeley și-a făcut propria variantă de Unix, BSD (Berkeley Software Distribution) care conținea și cod sursă Unix, această licență a fost revocată, dând naștere unei perioade numită "Unix wars". Era totuși prea tărziu, cutia Pandorei fusese deschisă, codul distribuit, cărți printate (precum celebrul manual al lui J. Lions, supranumit "The Book") și sisteme asemănătoare deja răsărite (precum Minix, sistem Unix-like făcut special pentru educație). Dacă v-a derutat puțin ultima parte, uite aici un timeline.

Prin 1983, Richard Stallman, la MIT, mânat fiind de crezul său în democrația software și libertate informațională, începe proiectul GNU care avea să reușească unde Unix a eșuat și să fie accesibil tuturor: acum oricine avea cunoștințele necesare putea să lucreze CU sau direct LA un sistem de operare. Informație pentru toți. Power to the people!

Totuși GNU avea nevoie de un kernel, nevoie care a fost satisfăcută în 1991 de un anume Linus-"F*ck you, Nvidia"- Torvalds, student în Finlanda, care anunța:

Hello everybody out there using minix -

I'm doing a (free) operating system (just a hobby, won't be big and professional like gnu) for 386(486) AT clones.

"Just a hobby" a devenit unul dintre cele mai mari și influente proiecte făcute vreodată, un testament al lucrurilor pe care omenirea le poate face prin cooperare. Așa s-a născut Linux.

De aici au urmat multe distribuții și întâmplări, fiecare cu povestea sa (inclusiv povestea Git este direct legată de dezvoltarea Linux și de tendința lui Linus de a se flexa, dandu-i peste nas companiei BitMover în 2005 cu un produs scris în doar două săptămâni, dar net superior produsului lor, BitKeeper, sistemul de version control pe care proiectul Linux îl folosea înainte de Git).

Notă de final

Sper că prin blogul ăsta v-am inspirat, nu numai să folosiți Linux, ci și să priviți software-ul ca pe comoditate comună, un lucru la care toți ar trebui să avem acces. La Alacrity considerăm că asta este sămânța inovației, de aceea încercă11m să facem cât mai multe lucruri open-source sau cu acces liber (cum sunt cursurile pe care deja le facem și, pe viitor, și un loc cu acces liber unde să iți poți pune ideile în practică).

Toate cele bune!

Justin.