Centrul de Cultură și Tehnologie Alacrity

Acest blog este direct legat de misiunea Alacrity Education, iar articolul curent este primul dintr-o serie mai lungă unde vom comunica activitatea noastră, proiectele, provocările și obiectivele pe care le avem.  

Am primit des întrebarea: ,,la ce avem nevoie de un laborator de științe?’’ și, sincer, nu există un răspuns scurt. Totuși, să zicem doar că există o mulțime de motive pentru care România are nevoie, nu de unul, ci de mai multe laboratoare STEAM...sau poate doar îți dăm “gaslight” 😅.

Experiența mea

Oricât de clară ar putea fi imaginea conturată de statistici, suntem oameni, iar asta ne face, incontestabil, subiectivi. Astfel, până să sar la grafice și numere, hai să-ți prezint un pic experiența mea personală când vine vorba de sistemul educațional din România: Într-un cuvânt? Frustrare! De ce? Pentru că e frustrant să vrei să faci performanță în robotică și să te certe profesorul că nu mergi la olimpiadă la biologie. E frustrant să nu ai resurse să faci ceva practic. Să nu poți testa ce ai învățat la laborator. Să întrebi "de ce" și răspunsul să fie mereu "o să vezi la facultate".

Toată lumea aruncă pisica de la unul la celălalt fără să îți explice vreodată cu ce te ajută cele învățate. Nu tu practică, nu tu aplicabilitate, nu tu intuiție.

În același timp, ca profesor, când să le faci pe toate? Deși ai un timp extrem de limitat, trebuie să parcurgi la clasă foarte multe noțiuni. Elevii nu sunt atenți și nu te respectă, pentru că nu respectă neapărat instituția în care se află, tocmai fiindcă simt că nu sunt conectați la ceea ce se învață. Acest fapt duce la și mai puțin timp că să predai ce ai în programă și așa se intră într-un cerc vicios: vrei să predai, nu ai timp să predai, de teorie multă elevii se plictisesc → toată lumea are parte de o experiență proastă .

Despre facultate prefer să nu comentez prea mult (atât timp cât sunt încă înscris =))) ). Vreau doar să spun că lipsa de aplicabilitate a lucrurilor învățate și rigiditatea nu se ameliorează.

Poate sunt eu defect. Poate am un litru de sânge stricat care nu îmi permite să am performanțe academice ridicate iar, de fapt, educația în Romania o duce bine și suntem pe poziții fruntașe în clasamente.

Dacă asta e ce crezi, hai să iți prezint o surpriză!

Starea educației

Să zicem că ești la un concurs unde se dau puncte. Locul #1 câștigă triumfător 575 de puncte. Locul #2 nu e mult în spate, cu 552, iar locul #3 se ține fix în coada lui #2, cu 547 de puncte obținute. Tu? 428 de puncte. Locul 45 din 81. Dacă ai avea așa performanțe, nu te-ai gândi că faci ceva prost? Ei bine, acestea sunt punctajul și locul obținute de România la testele PISA. Locul 45 din 81 cu o medie de 428 de puncte, între Grecia și Kazakhstan, două poziții peste Mongolia, penultimul loc din UE:

Poți vedea aici scorurile: https://worldpopulationreview.com/country-rankings/pisa-scores-by-country

Potrivit propriei lor descrieri: "Testele PISA nu evaluează capacitatea de memorare, ci testează capacitatea de a folosi cunoștințe și abilități de rezolvare a problemelor în lumea reală. [...] PISA este unul dintre indicatorii pentru cât de bine își pregătesc sistemele educaționale elevii pentru secolul XXI".

Altfel spus, România stă prost pentru secolul XXI. Poate raportat la climatul economic global de acum 1-2 secole, stăm bine. Pentru anul 2026? Nu e suficient.

Hai să ne mai uităm la niște statistici:

Linia galbenă e media OECD. Sub ea, suntem noi. Acestea sunt scorurile la Citire și Matematică.

Conform statisticilor, suntem analfabeți funcționali:

1. 49% dintre elevi au căzut sub nivelul 2 de abilități la Matematică, deci doar 51% pot să interpreteze formule și să recunoască singuri, fără ajutor, cum putem reprezenta matematic o situație simplă. Jumătate dintre elevii noștri nu se descurcă la matematică simpla. Media OECD? Doar 31% au căzut sub nivelul ăsta. Conform mediei, 70% ar trebui să se descurce la lucruri de bază, nu doar jumătate.
2. 44% dintre elevi cad sub nivelul de baza la Științe, deci tot aproape jumătate dintre ei nu pot să recunoască explicația corectă pentru fenomene naturale de bază și nu pot să identifice dacă o concluzie științifică este validă, nu pot gândi singuri când vine vorba de știință. Jumătate dintre elevii noștri pot fi păcăliți de pseudoștiință și statistici false. Media OECD este de doar 24%, în medie doar un sfert nu se descurcă cu asemenea lucruri, nu jumătate cum e cazul nostru.
3. 42% nu au obținut nivelul de baza la Citire, deci nu pot înțelege texte mai lungi, nu pot să gândească abstract și nu pot să urmărească texte contraintuitive, nu pot nici să distingă între fapte reale și opinii, bazat pe ce citesc. Media OECD de oameni care cad sub nivelul de bază e de doar 26% -mult mai puțin decât noi.

Pe mine, aceste rezultate nu mă îngrijorează.

MĂ SPERIE DE-A DREPTUL!

Jumătate dintre elevii noștri nu sunt pregătiți să înțeleagă matematică de bază, nu pot recunoaște fenomene naturale simple și explicațiile lor, nu pot să înțeleagă textul citit și pot să fie mințiți fără să își dea seama.

Toate acestea se întâmplă în anul 2026, când fake news ne înconjoară, când suntem bombardați cu informație, când totul se bazează pe capacitatea ta de a înțelege ce vezi și ce citești și de a distinge ce e fals de realitate.

Gândește-te așa: jumătate dintre elevii noștri pot să citească articolul până aici dar nu pot înțelege implicațiile a ceea ce au citit.

Încă ți se mai pare că educația în România e OK?

Să o luăm pe altă parte: poate doar cei din josul clasamentului o duc rău, poate la vârfurile performanței o ducem bine, poate toată cealaltă jumătate dintre elevi e plină de olimpici și de filozofi, plină de inginerii și de oamenii de știință de care are prezentul nevoie și pe care ne bizuim că se vă construi viitorul.

Poate. Nu?

Nu.

1. Doar 4% dintre elevi sunt la vârful performanței în Matematică (Pentru referință, media din Singapore e 41%, Japonia 23%, Coreea de Sud 23%). Alții au cam un sfert din elevi în topuri, noi nici la a 20-a parte nu am ajuns.
2. Doar 1% din elevi sunt avansați la categoria Științe. Hai să o zicem altfel. Luăm 100 de elevi la întâmplare. Dintre ei, ești norocos dacă găsești UNUL SINGUR care să poată aplica informații din științele naturale în situații nefamiliare. Media OECD e de 7%.
3. 2% sunt avansați la categoria Citire. Doar 2 din 100. Deci din 100 de elevi aleși la întâmplare, cam 50 nu înțeleg ce se întâmplă în jurul lor și doar 1-2 pot să fie considerați avansați, capabili să înceapă măcar să inoveze.

Dacă asta nu iți face pielea de găină, nu știu cine ești dar cred că trebuie să lucrezi la CIA. Pe mine unul mă îngrozesc.

Totuși, soluții există. Au fost aplicate de alții înaintea noastră și au mers. Numitorul comun între țările cu performanțe ridicate în PISA, dar și cu performanțe economice impresionante este: învățare activă.

Educația practică e soluția

Ce e educația activa?

Educația activă e o strategie care se bazează pe prioritizarea aplicațiilor practice și pe consolidarea și construirea intuiției pe subiectul învățat. Studenții și elevii învață făcând în loc să învețe pasiv, memorând teorie.

Potrivit mai multor studii, învățarea activă funcționează:

1. Elevii și studenții care sunt educați pur teoretic au risc de 1.5 ori mai mare să nu promoveze o materie, comparativ cu elevii și studenții care sunt educați folosind metode practice, active, potrivit Freeman et al., 2014 (https://www.pnas.org/doi/10.1073/pnas.1319030111).
2. Educația activă, folosind simulări pe calculator și experimentare practică, e o strategie eficientă pentru învățare, conform Bravo et al., 2006 (https://ruidera.uclm.es/server/api/core/bitstreams/48689d22-3ee4-48df-a76b-d9e3812d3fd0/content).
3. Învățarea activă reduce diferența dintre studenții și elevii din medii defavorizate și colegii lor cu până la 33% când vine vorba de note și cu până la 45% în promovabilitate. Asta e cu atât mai important cu cât România are atât de mulți elevi și studenți la risc de sărăcie sau care provin din medii defavorizate. Studiul: Theobald et al., 2020 (https://www.pnas.org/doi/10.1073/pnas.1916903117).
4. Elevii de școală generală învață mult mai bine folosind metode de învățare activă, mai ales în categoria Științe, unde învățatul bazat pe proiecte și conexiuni cu viața reală aduce beneficii considerabile. Rezultatele nu se limitează la științe -metodele de educație practică au adus beneficii în toate ariile studiate. Toate acestea conform Deutscher & Lucas Education Research (https://www.lucasedresearch.org/wp-content/uploads/2021/01/LTP-Research-Brief.pdf).

Și aceasta e doar o parte dintre studiile care arată că învățatul activ e superior metodologiei clasice de pregătire.

E bine știut că țări precum Singapore și Finlanda își bazează sistemele de educație și instruire pe aplicații practice, proiecte și intuiție.

Cum se zice pe la noi: ,,vede ochiul, crede inima". Aplicațiile practice și proiectele bazate pe situații reale oferă provocări aproape imposibil de replicat teoretic. Oricâte probleme pe pbinfo ai face, până nu faci proiecte reale nu o să devi cu adevărat bun la programare. Până nu pui mâna pe un breadboard și câțiva rezistori nu o să înțelegi cu adevărat electronica. Degeaba înveți toată teoria la chimie dacă nu aplici nimic într-un laborator.

Nu mă înțelegeți greșit: teoria e extrem de importantă și educația practică trebuie bazată pe teoria aferentă dar nu e suficient. Teoria și practica trebuie să se completeze, trebuie implementate laolaltă și trebuie să "înflorească" una din cealaltă: să aplici ce ai învățat și din asta să poți să găsești noțiuni teoretice noi pe care nu le-ai mai întâlnit.

O ,,mică" problemă

Învățarea practică e costisitoare. Necesită timp, resurse, echipamente specializate, specialiști care să ajute tinerii învățăcei să folosească echipamentele și să îi ghideze. E nevoie si de spațiu pentru toate astea și NU, NU se poate implementa de către un singur om. Oricât de mult ar vrea profesorul de la clasă să iți arate electricitatea în practică, fară un laborator dotat și fără timp alocat special pentru asta, nu are cum să o facă. Are mâinile legate.

Schimbările de legislație din mediu academic, și nu numai, sunt soluția pe termen lung. Schimbarea în paradigmă trebuie să fie sistemica și susținută, însă e greu să faci asta fără să ai un ,,proof of concept". Și, având în vedere tăierile din bugetul pentru educație din ultima perioadă, îmi e greu să cred că o implementeze cineva proiecte pilot și că o să experimenteze metodologii noi în educație prea curând.

Trebuie semnalizat din exterior că se poate, că s-a mai încercat și în România și că a mers. De aceea s-a format Alacrity Education. Pentru asta construim noi un laborator - ca să setăm un punct de start.

Laboratorul comunitar

Centrul de Cultură și Tehnologie Alacrity dorește să servească ca un "third space" (al treilea spațiu) pentru tineri, un loc unde nu sunt presați de școală dar unde pot totuși să învețe. Un loc care le oferă resurse, echipamente și o întreagă comunitate care să îi ajute să se dezvolte.

Va fi complet deschis (cu acces pe bază de "cât de inovativ e proiectul pe care vrei să îl construiești") și gratuit, costul fiind suportat de noi din proiecte, sponsorizări și surse proprii de venit.

Laboratorul, în faza lui finală, o să beneficieze de facilități de:

• Chimie și fizică;
• Robotică;
• Electronică;
• Sală de clasă.

Astfel, tot ecosistemul științific se găsește sub același acoperiș. Ai unde să experimentezi, ai componentele necesare, are cine să te învețe. Se pot organiza atât laboratoare practice cât și lecții teoretice. Se poate inova, se pot construi echipe și organiza concursuri. Am dovedit că modelul acesta merge, atunci când am organizat prima ediție de AirBox. Ce ne lipsește e un loc unde să dezvoltăm mai mult ideea (și nu numai) și unde să ținem mai multe cursuri decât până acum.

Esențial e faptul că laboratorul nu va funcționa în izolare. Nu ar avea cum. Alacrity caută în mod activ companii și organizații care să ne șusțină și, până acum, am colaborat cu cele mai mari companii din tehnologie și tehnică, precum JBC Soldering, Bambu Lab, UNI-T, Andonstar și multe altele. Avem colaboratori din toată lumea, cum ar fi prietenii noștri de la Innovailia, studenți de la MIT, Harvard și alte universități de top; doctoranzi și cercetători în quantum computing, chimie, fizică și așa mai departe.

Altfel spus:

1. Alacrity vă implementa la laborator cursuri axate pe învățare activă și practică, cum e AirBox, ridicând nivelul de cunoștințe ale tinerilor.
2. Tinerii vor beneficia de echipamentul și de ajutorul atât de necesare pentru a-și face proiectele realitate, dar și pentru a construi startups și pentru a trece la următoarea etapă în educația lor.
3. Studenților/elevilor li se oferă acces direct la companii din network-ul Alacrity, facându-i mult mai atractivi pentru angajatori, dar, în același timp, făcând și treaba angajatorilor mai ușoară, oferindu-le candidați mult mai pregătiți, poate chiar de oamenii din companiile lor care fac voluntariat la noi (lucru pe care deja l-am implementat în proiectele noastre).
4. Centrul de Cultură și Tehnologie Alacrity arată că se poate. Că educația practică se poate face eficient și în România. Rezultatele pot oferi o bază pentru legislația care va rezolva problemele cu care ne confruntăm azi.

În altă ordine de idei, activitățile noastre și acest ,,third space" primitor care este laboratorul pot oferi tinerilor speranță. Îi face să se simtă ascultați. Le arată că cineva îi înțelege și se îngrijorează de problemele lor. Îi asigură că nu se vaită degeaba și că lipsurile pe care le semnalează sunt reale și merită abordate. Le oferă un loc unde să se întâlnească cu prietenii ca să construiască.

Pe asta ne bazăm activitatea la Alacrity. De asta vrem să construim laboratorul. Și nu numai.

Vrem ca acest laborator să fie doar începutul unui lanț lung de laboratoare și den"makerspaces" din toată țara.

Dacă te-am pus pe gânduri, spune-ne ce crezi despre ideea noastră la [email protected] sau pe Instagram la @alacrity_education.

Suntem mai mult decât doritori să aflăm părerea ta. Poate am ratat ceva sau poate ai idei și mai bune despre cum să facem acest loc mai de impact.

Daca am reușit să te convingem, ne vedem la laborator!

Bonus: poze din timpul renovărilor la laborator!

FAQ despre laborator

,,Dacă am un proiect (un robot sau ceva) pot veni oricând să lucrez la el sau doar în cadrul cursurilor?"

Dacă ai primit aprobare să lucrezi la proiectul tău, poți veni oricând să lucrezi la el. Laboratorul vă avea un calendar în care poți vedea dacă locul unde vrei să lucrezi este disponibil sau nu. Dacă găsești loc liber sau dacă iți faci programare dinainte, poți veni să lucrezi liniștit!

,,Cum primesc aprobare să lucrez la voi în lab?"

Ne dai email la [email protected] sau ne contactezi pe Instagram cu detalii despre ideea ta de proiect, perioada în care vrei să lucrezi și care ar fi echipamentul necesar. Bazat pe proiectul tău o să decidem dacă/cât timp îți alocăm la laborator. Odată aprobat, o să primești echipamente și materiale să lucrezi la ce ți-ai propus.

,,Primesc ajutor sau sunt pe cont propriu?"

Se întâmplă să te împotmolești. Nu e nicio problema. Avem mentori în cadrul organizației care te pot ajuta. Dacă se întâmplă cumva să nu avem pe nimeni care să știe să iți răspundă, o să iți găsim un mentor de la una din companiile/organizațiile/universitățile partenere.